Tu ce ai zice daca maine dimineata, undeva intre momentul deschiderii ochilor si inchiderea lor pentru inca jumatate de ora, sau pentru tot restul zilei de munca/sudoare/dizgratie s.a.m.d, ti-ar veni in cap o imagine, sa spunem, precum refrenul ciocolatiei Beyonce, (cuvantul ciocolatie are aici o conotatie pur senzuala/ciocolatiana si nicidecum rasiala), deja vu, sau cu 200 ani in urma Napoleon ori poate chiar Cleopatra uitandu-se la vreun extraterestru mutand gratios cate o piramida cu puterea mintii. Ei, si sa spunem ca ai avea un deja vu, dar unul monstruos care sa-ti scoata sosetele din picioare fara sa te misti, un deja vu legat de ceva ascuns, undeva in adancul guguloiului din varful gatului, sub sertarul cu vise si plapuma cu fantezii, undeva unde soarele, asemeni altor locuri obscure nu rasare niciodata, de acel ceva mai infricosator decat orice gand de moarte sau terminare a zaharului pe plan mondial, oare cat de mult ti-ai dori sa te intorci la orele de munca, la clipele de cosmar, la zilele de citit, si cursurile de suportat? oare cate ai indura pentru ca acel ceva sa dispara asemeni viselor de bogatie cand te trezesti dimineata, sau gandurilor perverse cu Angeline? cat ai ceda numai sa nu se intample, ca la final poate, sa te gandesti ca ai sacrifica defapt, inzecit mai mult decat ar insemna cu adevarat. Oare cand te-ai trezi alta data si ai avea un deja vu cu teroarea initiala si cea inzecita te-ai trezi in pat?
