Pe meleagurile romanesti

Stiu ca nu-mi este scris in blog sa relatez numai fantezii si de aceea vreau sa povestesc ceva real. Evident ca suna poate stupid, ceva real vedem toata ziua, seara la televizor si din pacate continua si in pat, de ce dumnezeului am dori sa citim si pe un blog despre ceva real? Sincer, nu va pot raspunde la aceasta intrebare decat printr-o lauda: poate e bine scrisa realitatea si pare mai dulce, daca nu, v-ati pierdut timpul in realitate. Acestea fiind spuse incalec pe tastatura si tropai in a mea poveste.
Zilele trecute, nu pot indentifica cu exactitate ziua, am fost la cumparaturi intr-un mare market. Si stand si asteptand sa soseasca prietena mea dintr-un magazin am observat iesind din camera alaturata, probabil o camera a torturii specifica capitalismului, o doamna (presupun, nu ma pricep la a arunca cu calificative in oameni). Camera, doamna si usa, nimic neobisnuit, insa aceasta doamna era plina de lacrimi si inconjurata de vreo doi stejari si un castan. Nu pare sa poata face rau mai mult decat atacand cu un rimmel, era bine imbracata si ducea un cos destul de plin. Nu am reusit sa elucidez misterul, si nu stiu daca femeia respectiva lucra cumva la guvern sau au gresit respectivii persoana, insa acest incident mi-a trezit o amintire… Nu o amintire placuta de altfel. Acum ceva ani, in acest caz nu identific deloc data, stiu ca am fost intr-un mare market cu lumini si altele de ale casei. Am achizitionat o instalatie de brad, ceva normal in perioada craciunului, am testat beculetele la prizele generoase din magazin si m-am indreptat catre casa de marcat unde trebuia sa ofer ceva in schimbul acelei instalatii. Schimbul a fost facut, banii parintiilor la magazin, beculetele la tanar. Insa cand sa ies pe usa ce se oferea singura a se deshide ma opreste un sejar, asemeni celor mentionati anterior. Imi cere punga la control, ii ofer punga la control si…. deodata pe fata acestuia apar schitate urme de mandrie si manie. Eu habar nu aveam ce se intampla, nu cunosteam procedurile, nu stiam ce se intampla nu stiam de ce se intampla ceea ce se intampla. Stejarul tinea in mana precum o prada de razboi doua beculete de rezerva. Nici eu, si presupun ca nici voi nu va ganditi ca ar fi ceva anormal. Instalatie+becuri de rezerva=love, deci nimic anormal. Insa triumfator stejarul insista in a-mi trimite energie negativa si a incerca sa ma intimideze prin puterea ochilor sai, fapt evident nereusit pentru ca i se vedea ceafa prin ochi. Intr-un isterism major acesta incepe sa-mi insire acolo faptele comise. Domn’le, spuse acesta, ati furat beculete de rezerva. Uitati sunt doua randuri de rezerve, si mi-au comunicat baietii din camera de control ca le-ati sustras din magazin. Va rog sa veniti cu mine. Evident ca urmatoarele momente au fost de deruta totala, de mers nu as fi mers cu el, si nici problema cu beculetele nu o intelegeam. Parea ceva mult peste puterea mea de intelegere. Cum se poate sa furi asa ceva? instalatia se strica cu mult inainte sa folosesti acele rezerve… A fost aproape o scena de comedie in care fiecare isi sustinea teza, el, stejarul considera ca delictul este evident si ca trebuie grabnic solutionat, iar eu ma gandeam de ce as fi facut asta. Eram complet in aer, s-a ajuns la unul din superiori, defapt un sef al jandarmeriei care lucra in magazin, au fost certuri, tipete si zambete ironice, rasete isterice si de altele de-ale romanilor. Intr-un final au aparut si acuzatiile finale: se parea ca atunci cand am incercat beculetele, mi-a cazut o punga de rezerva si eu am adunat doua de pe jos, evident pe jos era puzderie de rezerve de acest gen calcate in picioare. In acel moment mi-am si adus aminte ca defapt din cutie au picat chiar doua din aceste pachetele cu rezerve, si culmea chiar erau acelasi model. Evident ca nu a fost chip si fel, si a continuat cearta, ca intr-un final sa primesc permisie sa plec acasa, ca si cum as fi fost iertat. Suna de-a dreptul hilar, si asa este. Eu fiinta nevionavata, dupa ce ca am pierdut aproape doua ore pretioase din viata mea, dupa ce ca a trebuit sa ii suport pe acei stejari, am mai si suferit umilinta gratierii unui for superior. Defapt asta trebuia sa reiasa, evident ca nu am simtit prea mare umilinta, nu mai mare decat acea de a trai in Romania cu siguranta, evident ca nu le-am facut pe plac si am mai stat un pic sa ma cert cu ei sa auda tot magazinul pentru a le slabi clientela, evident ca am facut reclama negativa si evident ca ma si amuz pe aceasta tema astazi. Si totusi cateodata parca imi vine sa nu fiu eco si sa tai naibii toate padurile astea de stejari.